Gabrielle Mh

Vreau sa fac eu ce am de facut si sa fiu cum vreau sa fiu!

2011-01-24T05:45:00.000-08:00

Ziua ce vine...poate ma vei asculta...am ales si rau si bine...o parte din mine...las in grija ta..Intrebari fara raspuns..Sufletul mi-e ascuns...
Holograf-Dincolo de nori...Asta ascult acum, privesc spre fereastra si incerc sa astern gandurile si sentimentele mele, insa nu gasesc cuvinte potrivite...Poate dincolo de nori e lumea mea, cum zice Holograf. Si de aceea nu ma pot deschide aici.

     Cu ce sa incep? Ce sa zic? Mi-e dor de mine...privesc fotografii din trecut si nu imi vine sa cred ca asa eram odata si vreau sa fiu din nou aceeasi. Fata cu buzele si ochii mari. Cu zambetul larg imprimat pe fata si in suflet mereu. Cu multi prieteni. Cu idei trasnite si greseli repetate. Si cu succese marunte care ma faceau sa ma simt cea mai fericita. Vreau sa fiu cea din viata anterioara deorece am renascut si sunt alta...
   Vreau sa pot merge, sa pot zambi, sa pot face tot ce faceam atunci. Imi simt sufletul asa greu..
     Totusi, nu pot sa ma plang. Ii multumesc Lui Dumnezeu ca traiesc, ca m-a ajutat cand am avut mai mare nevoie si ca ma iubeste. M-a salvat. Si nu o singura data. Si daca am fot salvata, inseamna ca am primit o alta sansa. Si daca am o noua sansa, ar trebui sa ma bucur si sa fiu mai buna ca inainte...dar nu pot :(
Mi-e dor de tot. Absolut de tot. Am pierdut atatea..si totusi am castigat atatea. Vad partea plina a paharului. Dar cateodata cea goala imi seaca inima.
     O sa fie bine, stiu! Dar vreau sa fiu privita din nou cu bucurie, iubire, admiratie, rautate sau orice alta stare...numai mila nu! :( Vreau sa fac eu ce am de facut si sa fiu cum vreau sa fiu!

Ce e cu adevarat important in aceasta viata..

2011-01-05T08:37:00.000-08:00

      Nu o sa inteleaga toata lumea ce vreau sa spun cu adevarat aici, sau de ce fac asta. Dar e o lectie pe care am invatat-o si pe care o imprim cu tarie in mintea si sufletul meu.
     Am gresit...totul incepe de la o greseala, de la dorinta de a "trai clipa".
    Niciodata sa nu neglijezi cuvantul parintilor, pentru ca stiu ei de ce spun ce spun.
     Si niciodata sa nu te preocupi doar de trupul tau si placerile sale, pentru ca sufletul este cel care conteaza cu adevarat. Dumnezeu te tine in viata, si tot datorita Lui esti ceea ce esti si faci ceea ce faci.
    Iar eu, am ajuns sa fiu cineva, sau ceva. Eram mandra de mine si nu imi mai pasa decat de cele lumesti. Eram plina de mine.
    Si de aici incepe greseala mea. Si iata ca Dumnezeu a vrut sa ma trezeasca si in acelasi timp sa imi arate ca inca ma iubeste, desi eu m-am indepartat de El. A fost o lovitura destul de grea pentru mine. Au fost clipe in care nu ma puteam opri din plans, in care imi doream sa nu mai exist, in care imi spuneam "Doamne...poate era mai bine sa ma iei la Tine."sau "nu mai am putere de nimic". Totul era negru si ma intrebam "de ce?". Apoi cand omuletii din jurul meu imi aratau cat ma iubesc si acestia erau din ce in ce mai multi, moralul meu incerca sa urce si ii multumeam Domnului pentru ca traiesc si pentru ca ii am aproape pe cei dragi. Si atunci era mai bine, apoi mai bine...pana cand "poc!" . O veste proasta ma ingropa din nou. Si deveneam din ce in ce mai melancolica si mai distrusa. Nimeni nu intelegea de ce si cum ma simt. Toata lumea critica, si inca critica, nestiind cu adevarat prin ce trec. Si usor-usor, iar incepea sa fie bine si zambetul sa prinda culoare pe fata mea. Si era ok..Destul de ok, ma obisnuisem cu ideea si cu situatia de fata si eram fericita ca totusi e doar atat si nu mai mult. Si era mai bine ca data trecuta. Pana cand, again:"poc!". O veste mai rea si mai grea pentru mine. Atunci chiar ca in sufletul meu erau siroaie de lacrimi si intrebari. Incercam de nebuna sa gasesc o sursa de putere si o solutie cat mai buna. Si imi doream ca nimic sa nu se fi intamplat sau sa adorm si sa ma trezesc cand totul va fi bine...dar, am gasit acea sursa de putere si acea lumina de care aveam nevoie.. Dumnezeu. Si desi frica imi sfasia inima, incercam sa vad cu alti ochi situatia. Si acum..acum ma aflu in cele mai grele momente din viata mea. Desi acel "poc!" nu se satura sa ma loveasca, reusesc sa fiu puternica si sa imi tot spun ca va fi bine. Trebuie sa fie bine si totul sa revina la normal. Tot ce am nevoie acum e Dumnezeu si puterea Sa. Nu ma incred in oameni, ci ma incred in El.
      Lectia pe care am invatat-o? E asta: oricat de bine ti-ar fi si cat de perfecta ar parea viata, gandeste-te non-stop la Cel care te tine in momentul de fata in viata, pentru ca viata poate sa ia o intorsatura brusca si totul sa se schimbe, si atunci alergi catre Dumnezeu ca sa ii ceri ajutorul. Doar El te poate ajuta in clipele de greutate, nu prietenii, vecinii sau cei cu care o duceai bine. Si daca poti, odata cu fiecare respiratie multumeste-I pentru tot.
    Acum am incredere ca o sa imi fie bine.
   PS: cel mai bun prieten nu exista! Obisnuieste-te! Asta nu inseamna sa nu iti mai faci prieteni, ci doar sa nu ai incredere deplina in el, pentru ca e foarte dureros cand te tradeaza!
    So...cu multa putere si credinta in Dumnezeu inainte! Totul va fi bine, doar cu ajutorul Lui.
    Nu stiu cat ai inteles din cea am scris, incearca sa gandesti macar 1 min asupra esentei la ce e mai sus.
    In final, iti multumesc! :)

When you love someone..

2010-11-25T09:27:00.000-08:00

http://www.youtube.com/watch?v=JmzTyNwyfJc

Sunt trista si imi vine sa plang. Vreau sa dau timpul inapoi, sa schimb atatea...am atatea lucruri de recuperat :( Mi`e dor de foarte multe persoane si de foarte multe momente. Imi simt viata sablonata, limitata la cateva norme sobre...simt ca nu mai traiesc cu adevarat, simt ca ma pierd.. Mi`e dor de mine insumi. De viata ce o aveam...De tot ce aveam si am pierdut. Nu mi`e bine. Nu se vede...dar nu mi`e bine..Vreau sa reinviu pentru ca ma simt moarta...Vreau sa retraiesc pentru ca timpul se scurge fara vlaga printre degetele mele. Vreau sa rad iar din toata inima si sa plang de fericire. sa strang in brate persoanele ce le`am pierdut si sa nu le mai dau drumul..vreau sa dansez in ploaie si sa ma arunc in zapada ca un copil. Am crescut prea repede...si ma si doare cand vad ca persoanele care mi`au mai ramas cu adeavarat aproape..sufera. Toata lumea sufera.S i cu toate, nu-mi pot declansa acel ceva ce zace in interiorul inimii mele, acel impus spre fericire, pace si buna voie, lauda semenilor si iubirea neconditionata. Nu`mi place si nici nu vreau sa o fac pe victima, dar totusi ma simtt pierduta in propriile ganduri si simt cum ceva mai presus de mine imi sfrange sufletul.. Si in final , nu`mi pot dori decat sa ninga odata sa ma bucur ca un copil de ea. Macar o sa ma bucur...

Teodora, Teolina, Teuta, Teo, Titica, Tete, Tetisor, Teosor ....

2010-11-25T07:16:00.000-08:00

Heeei! Vin cu ceva proaspat. Ai aflat ultima veste? Ia auzi: un inger a coborat pe Pamant. O cheama Teodora, si e cea mai frumusica fetita din lume. Ea e nepotica mea, si astazi implineste 8 zile. E un ingeras micut micut, si foarte scump, care ma face sa ma trezesc cu jumatate de ora mai repede ca sa stau cu ea inainte sa merg la scoala, sa renunt la teme sau sa stau mai putin seara cu prietenii. Toate ca sa o pup si sa ii cant. Pentru ca adora sa ii cant. Stiu asta din zambetele ei. E un ursulet pitic, care ne-a umplut sufletele de bucurie :X. Teodora, Teolina, Teuta, Teo, Titica, Tete, Tetisor, Teosor, s. a. :X O iubesc si sunt cea mai fericita ca o am! :X

Ador iarna! :)

2010-10-21T09:31:00.000-07:00

Adăugaţi o legendă

Voioasa privesc cum fiecare frunza atrasa de Pamant, se leagana usor si se adauga covorului multicolor ce se creeaza. Voioasa, deoarece si vad cu ochii deschisi primul fulg de nea ce ma va duce in al 9-lea cer si ma va face sa zburd de bucurie. Vreau ca o cernere alba sa se lase din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii sa fie acoperiti cu o panza alba, iar pe deal, copiii sa se dea cu saniuta si sa faca oameni de zapada. Atunci inima mea o sa fie invaluita de o fericire unica si de o liniste sufleteasca maxima. Abia astept sa slavesc Nasterea Mantuitorului prin colinde si sa ma bucur de o bomboana primita ca un copil de 5 ani. Vreau sa ninga si sa vina iarna, ca sa transforme satul meu intr`un taram magic, plin de turturi stralucitori, derdelusuri si zambete. Cred ca iarna scoate la iveala copilul din mine, si`l face mai plin de viata ca oricand. Iarna este anotimpul sufletului meu. :)

De ce iubim barbatii!? :)

2010-10-15T08:13:00.000-07:00

Pentru ca, in toata duritatea lor, au momente de gingasie, tandrete, melancolie. Pentru ca au un complex de superioritate fata de femei, si noua ne place sa ne simtim dominate, seduse. Pentru ca sunt foarte orgoliosi si ne fac sa suferim, indeajuns cat sa ne simtim vii,... sau pe jumatate moarte. Pentru ca uneori ne arata stelele, si luna, chiar daca ei nu le vad cu adevarat. Pentru ca nu le place sa bem mult, sau cel putin, nu ne apreciaza pentru asta. Pentru ca nu e chiar usor sa ii cucerim cu adevarat, sau sa ii pastram langa noi. Pentru ca au sentimente ca si noi, desi uneori nu ar parea sa aiba. Pentru ca, daca au chinuit candva o pisicuta, intr-o zi vor avea un moment de constientizare, de sensibilitate, in care le va parea rau. Pentru ca ii surprinde uneori taria noastra sufleteasca, chiar daca mult timp nu au parut constienti de cata tarie avem nevoie. Pentru ca ne dau ocazii sa ne simtim superioare, dar nu fac un obicei din asta. Pentru ca emana o senzatie de forta, de fermitate, de indrazneala. Pentru ca ne pot oferi un umar puternic, pe care sa ne sprijinim. Pentru ca construiesc. Creeaza. Pentru ca ne admira feminitatea. Pentru ca ne critica atunci cand gresim. Pentru ca sunt imprevizibili. Sau sunt atat de previzibili, incat ne fac sa radem. Pentru ca ne fac mofturile, chiar si atunci cand ii enerveaza. Pentru ca uneori gandesc si pentru noi, atunci cand noi simtim si pentru ei. Pentru ca ne aleg. Pentru ca se simt mandri sa fie alesi. Pentru ca isi cer iertare, atunci cand nici nu te mai astepti. Pentru ca isi cer iertare stangaci, dar frumos. Pentru ca rad de zapaceala, slabiciunea, sau inocenta noastra. Dar nu o fac cu rautate. Pentru ca sunt atenti la detalii atunci cand nu sunt total neatenti. Pentru ca ne fac sa ne dorim sa fim frumoase. Pentru ca ne fac sa ii dorim. Pentru ca ne fac sa ne simtim dorite, sau admirate. Pentru ca nu e in firea lor sa planga, pentru ca uneori chiar plang. Pentru ca pot fi badarani de-a dreptul ; pentru ca pot fi, la fel de bine, foarte subtili si fini. Pentru ca le place sa ne dea sperante inutile, de dragul de a ne da sperante, sau de a-si exersa talentul . Pentru ca au vicii, dar uneori sunt dispusi sa renunte la ele pentru a ne face pe plac. Pentru ca ne apreciaza sclipirile de inteligenta (haha, in general ce e mai rar e mai apreciat).

Intr`o seara innorata..

2010-10-08T10:53:00.000-07:00

Sa nu spui niciodata: Pleaca!
Incearca sa fii mai bun, in caz ca pleci chiar tu, sa aiba cine sa te intoarca..
Nu ezita sa indraznesti!
Sa fii umil, sa speri orice ar fi..
..gaseste puterea sa ierti.
Sa nu taci, sa nu uiti..
Sa`i spui: Te iubesc tot mai mult!
..si cu fiecare clipa care trece..devin tot mai trista si rece.
Nu stiu cum sa imi indrept greselile, dar stiu ca fara tine ma ratacesc in idei si ma pierd printre vise haine..
Ca noaptea, sa pasim peste zi mai departe..
Sa avem curaj ca iubirea sa fie un strigat, nu soapte..
Sa fim impreuna la bine si greu.
Pasind peste piedici impreuna, mereu.
Mi`e dor de tine!
Sa pot sa te ating..sa vrei sa ma alinti.
Sa`ti dau tot ce iti doresti, iar tu sa nu minti..
Niciodata singuri! Ci unul cu altul..
pe un drum drept..
Deasupra doar cerul albastru.
Aripile de care am nevoie sa zbor, sunt frante si ostenite de dor..
As vrea sa`ti vorbesc, dar orice cuvant rostesc e prea crud..
Nu pot sa cred..ca nu mai pot sa rad..
si sunt doar trista ca nu mai pot sa plang.
Te regasesc printre vise si iluzii desarte..
macinata de regrete, in fiecare secunda din noapte..
Mi`e dor de tine!
Exista in fiecare inima o particica buna..
exista dragoste, respect, manie si mai presus de toate..exista ura.
Exista in suflete dorinta, pareri de rau si dor.
Si in fiecare fapta buna un pas spre viitor..
Exista prima dragoste si ultima dorinta si fiecare dintre noi e un strop de suferinta..
Mi`e dor..!

by Gabrielle Mh

Pentru ca mi`e dor de voi!

2010-10-08T08:09:00.000-07:00

            Asta e pentru 9 H:
    Heei. Nici nu stiu cum sa incep :-s
    Incep prin a va spune ca imi lipsiti enorm si ca o sa`mi lipsiti mereu.
   Sunt fericita ca v`am cunoscut si ca am facut parte dintr`un asemenea colectiv.
   O sa`mi fie dor de fiecare dintre voi. O sa`mi fie dor de Mateoaia. Cu ocazia asta ii multumesc ptr acel cantec m`ai facut sa ma simt importanta . O sa`mi fie dor de sensibilitatea lui Razvan, de caracterul unic al Ioanei. De Porfireanu. De Delia, cea care mi`a imprumutat un bagaj ) si care mereu era dispusa sa vina cu mine sau ma ajute inainte de ore. De gagicarul de Iuliu. De verisorul Iurciuc. De Victor, cel care imi imprumuta bani de ocazie ca sa ajung acasa J) De Roxana, pe care o chinuiam zilnic si careia i`am murdarit camasa cu pixul ( scuza`ma). De Laura, cea care ma tachina cu replicile ei J). De gentilul Dumitru, de Vasile, cel care m`a ajutat sa car un dulap.(Multumesc!) De cel mai destept si corect baiat din clasa, Alexandru Dascalu. De Zzik, caruia ii ador “R`ul”. De timiditatea lui Robert sau a Dianei, de finetea lui Stelicyto, de Luci Iacob, cel care ma conducea acasa J de Ovidiu, cel mai cuminte din tabara de fizica. De Wenky, cel care imi acorda un mic spatiu pe blogul lui si care mereu vorbeste de mine:)). De Cristinel, colegul de la info`, cel care imi da ciocolata, si caruia i`am facut cadou de Craciun ( sa stii ca daca nu mai suntem colegi, asta nu inseamna ca nu imi esti dator cu un cadou :p) De Alexandru Nisioi, dispus sa stea de vorba cu mine oricand si oricat .Sebi :), o sa`mi lipseasca glumele lui. O sa`mi fie dor de Alexandra Salar, colega de la germana de Alexandra Zagan, una din cele mai bune prietene. O sa`mi lipseasca Nicu, colegul si prietenul din Radauti, pe care il intrebam vineri de vineri”Vii acasa?”. Iti multumesc si tie ca mi`ai carat dulapul. Andreea, cea mai sincera si directa fata pe care am cunoscut`o. Nu o sa uit tabara de fizica, nu o sa uit cand ma certai sau cand tineai cu mine. Multumesc! Pe Bogdan nu o sa`l uit cu siguranta, seful clasei. Pe Luci? Cum l`as putea uita? Baiatul care se enerveaza din orice, dar un prieten adevarat, care mi`a carat, saracul si el dulapul, si care mi`a fost alaturi mereu. Andra. Cum sa nu`mi fie dor de tine? Ne`am inteles asa bine. Iti amintesti cand am dormit la tine, sau cand ne povesteam cam orice. Cand ati venit al mine de Craciun, si doar noi doua eram pe picioare )) Of , Bia, si tu cat m`ai mai ajutat. Mi`ai fost o prietena adevarata:)) Chieste )) Scuza`ma daca te`am suparat la mare, si multumesc ca m`ai ajutat cu garsoniera. Madalina cea mai creata. Prietena dispusa sa`mi faca prajitura in locul meu, cea care a spalat vasele in locul meu )) prietena care mereu m`a sustinut si m`a ajutat. Si tu, dihanie )) Andrada :X cum sa nu`mi lipsesti tu, colega de banca si prietena mea. Ce m`as fi facut eu fara tine? Fara sfaturile si certurile tale, fara iesirile impreuna, fara noptile petrecute impreuna, fara orele vorbite la telefon. Saraca, ai fost un fel de constiinta a mea Iti multumesc! Si scuza`ma si tu de faza de la mare ))
    O sa`mi lipseasca doamna diriginta. Adevarul este ca e o femeia minunta, care tine mult la clasa ei si care ajuta mult. Chiar daca m`a mai certat, in special ca am fost campioana la absente ) m`a ajutat foarte mult si o apreciez pentru felul ei de a fi. Doamna Dungeanu , o sa`mi fie dor de ea in mod special. Doamna de romana, pentru ca i`a fost mila de mine la teza in sem 1. Si de restul profesorilor, fiecare prin felul lui de a fi.
    O sa`mi fie dor de oamenii din Petru, prieteni care mi i`am facut. O sa`mi fie dor de Suceava, de fierarie, De Padrino sau Babylon. De limonada din Music, si de aspectul din Hollywood.
    O sa`mi lipseasca tot. Eu va multumesc, am avut de invatat de la fiecare cate ceva, si nu imi pare rau ca v`am cunoscut. O sa va vizitez, dar voi sa nu uitati de mine.
    Nu stiu ce sa va mai zic. Chiar daca fac parte dintr`un colectiv nou, voi sunteti colegii mei adevarati. Abia astept sa va revad, sa stau mai mult cu voi.
    Mai vreau sa va zic ca am avut un sentiment unic, o emotie foarte puternica, cand vineri am intrat in clasa si toata lumea s`a strans in jurul meu, cu imbratisari, zambete si intrebari. >:D<
    Cum sa inchei? Tot spunandu`va ca imi lipsiti, si precizand ca mai am 10 variante la info din 20 :-s. asa ca, see ya! Va puuup si va imbratisez tare tare!! >:D<

De inceput

2010-10-08T07:58:00.000-07:00

Parintii imi spun ca Dumnezeu le`a inzestrat viata pe data de 30 aprilie1994, cand m`am nascut eu, al treilea copil din familia Mihalescu. Eu sunt Gabriela-Angelica, am 16 ani si 5 luni si vreau sa imi astern gandurile, visele si sperantele pe "foile" acestui blog.
Despre mine? Sunt eleva la Colegiul National Eudoxiu Hurmuzachi, Radauti, sectiunea matematica-informatica intensiv informatica. Sunt o fire foarte deschisa, mai mereu binedispusa, zambareata si prietenoasa. Imi place sa ma distrez, sa stau cu prietenii sau cu familia, si de ce nu? imi place scoala. Pe parcursul a 16 ani, am reusit sa invat ca viata e asa cum e, cu bune si cu rele, si ca merita traita din plin.
Nu vreau sa spun foarte multe despre mine, prefer sa fiu cunoscuta indirect.
Si cam atat :) Ne auzim mai tarziu! >:D<