Sunt trista si imi vine sa plang. Vreau sa dau timpul inapoi, sa schimb atatea...am atatea lucruri de recuperat :( Mi`e dor de foarte multe persoane si de foarte multe momente. Imi simt viata sablonata, limitata la cateva norme sobre...simt ca nu mai traiesc cu adevarat, simt ca ma pierd.. Mi`e dor de mine insumi. De viata ce o aveam...De tot ce aveam si am pierdut. Nu mi`e bine. Nu se vede...dar nu mi`e bine..Vreau sa reinviu pentru ca ma simt moarta...Vreau sa retraiesc pentru ca timpul se scurge fara vlaga printre degetele mele. Vreau sa rad iar din toata inima si sa plang de fericire. sa strang in brate persoanele ce le`am pierdut si sa nu le mai dau drumul..vreau sa dansez in ploaie si sa ma arunc in zapada ca un copil. Am crescut prea repede...si ma si doare cand vad ca persoanele care mi`au mai ramas cu adeavarat aproape..sufera. Toata lumea sufera.S i cu toate, nu-mi pot declansa acel ceva ce zace in interiorul inimii mele, acel impus spre fericire, pace si buna voie, lauda semenilor si iubirea neconditionata. Nu`mi place si nici nu vreau sa o fac pe victima, dar totusi ma simtt pierduta in propriile ganduri si simt cum ceva mai presus de mine imi sfrange sufletul.. Si in final , nu`mi pot dori decat sa ninga odata sa ma bucur ca un copil de ea. Macar o sa ma bucur...
Un comentariu:
:( Oare atunci durea mai mult decat acum? Daca am putea da timpul inapoi, sa fim macar odata copii, macar o zi sau chiar un moment.. Sa ne bucuram cu adevarat, s-avem sufletul curat, inocent..Macar o clipa sa avem alaturi persoana/le pierduta/e..
Trimiteți un comentariu